INIȚIERE, AUTOAPARARE, PERFORMANȚĂ, CARDIO

SPORT KONTACT

Muay Thai

Kick Box

Tehnici

Tehnicile Muay Thai

Până în anii '30 ai secolului trecut, Muay Thai era practicat în forme foarte dure, cu foarte puține limitări. Erau permise loviturile în orice organe vitale, inclusiv genitale, o gamă mult mai vastă de proiecții decât azi, protecțiile erau practic inexistente cu excepția unor bandaje din sfori sau fâșii de piele învelite în jurul pumnului și uneori a unei părți a antebrațelor. Acestea mai degrabă limitau accidentările celui care lovea, decât ale celui care era lovit... cu atât mai mult cu cât se adăugau materiale abrazive pentru a spori efectul de a tăia pielea sub lovitură ! Desigur, numărul luptelor terminate cu uciderea sau rănirea gravă a luptătorilor era mare. Odată cu acceptarea altor norme sociale, mai aproape de modernitate, tinzând să pună viața umană la alte valori decât în perioadele de neîncetate războaie ale trecutului, Muay Thai a devenit un sport. Foarte dur, dar cu norme de siguranță care, paradoxal, îl fac mai puțin periculos decât multe sporturi considerate inofensive - decesele accidentale sunt mai puține decât în rugby sau fotbalul american, de exemplu. Dar lupta rămâne luptă și cine se urcă în ring contra unui thaiboxer experimentat fără să știe ce face, va avea de stat acolo foarte puțin timp în picioare !

Muay Thai modern limitează proiecțiile - și anume luptătorii nu au permisiunea de a trimite adversarul la sol decât într-un număr foarte mic de situații și cu un număr foarte limitat de procedee, iar lupta nu continuă la sol. Sunt interzise de asemenea procedeele aparținand de sfera "trânte - lupte libere - judo", adică sugrumări, procedee articulare sau lovirea adversarului la sol ca în formele de luptă mixtă gen "Mixed Martial Arts". Muay Thai este deci un sport de luptă "stand-up" adică unde se practică numai schimbul de lovituri în picioare, fiind însă aproape cel mai permisiv și dur dintre cele de acest tip, existente.

Principalele norme de siguranță actuale sunt limitarea duratei luptei, introducerea reprizelor și a pauzei de sfârșit de repriză, a categoriilor de greutate, portul obligatoriu al mănușilor de box, al protecției dentare și cochiliei, prezența arbitrului și intervenția în momente critice, în mod similar cu boxul profesionist (numărătoare până la 8, dacă sportivul e în dificultate, la 10 se declară KO), introducerea judecătorilor asfel încât se pot adjudeca victorii la puncte (în trecut, ca și în boxul european, lupta se desfășura până la incapacitatea sau abandonul unuia din luptători). Meciurile în Thailanda au numai regim profesionist, noțiunea de "amator" fiind practic o invenție recentă de origine europeană. Profesioniștii luptă 5 reprize de 3 minute, cu pauze de un minut și jumătate. În regim amator (mai mult în Europa și pe scena internațională) sunt clase cu aceeași semnificație ca în fotbal - și anume, clasa "C" (similară întrutotul diviziei C), lupta în formatul a 3 reprize de 2 minute, clasa B (de tranziție la profesioniști) - 5 reprize a 2 minute, iar meciurile profesioniste propriu-zise sunt considerate "clasa A" - similară din nou diviziei cu același nume. În clasa C, loviturile de genunchi sunt uneori limitate ca țintă sau ca număr, iar cele de cot sunt interzise și în clasa B și în majoritatea meciurilor de clasă A din afara Thailandei, datorită frecvenței mari a accidentelor induse de lovituri de cot.

Privit cu oarecare neîncredere de thailandezi, ca o diluare a sportului, formatul de amatori a fost susținut de mai multe organizații internaționale formate în afara țării de origine și chiar în Thailanda, prin promovarea de campionate de amatori. În ciuda unei oarecare reticențe cu care au fost privite, ele au facut posibilă pătrunderea Muay Thai în țările unde normele generale ale sportului de luptă sunt restrictive cu competițiile de acest fel, precum și o evoluție mai "blândă" a sportivilor din țări cu mai puțină tradiție înainte de a se putea lansa în scena profesionistă. WMC (World Muay Thai Council) este la ora actuală organizația principală, agreeată de guvernul thailandez, care supervizează meciurile profesioniste internaționale de clasă A (ca o echivalare aproximativă, WMC este întrucâtva echivalentul FIFA pentru diviziile A naționale, desi pluralismul organizațiilor este mult mai mare decât în alte sporturi consacrate internațional).

Organizațiile de amatori au un statut mai puțin clar, comunicate recente indicând că autoritățile au agreeat funcționarea unui corp mediator între organizațiile internaționale pentru disciplina de amatori, pentru a pune capăt unor dispute destul de lungi privind legitimitatea sancționării Muay Thai de amatori. În formatul de amatori, protecțiile sunt extensiv folosite (de unde neplăcerea cunoscătorilor și puriștilor Muay Thai profesionist, în a accepta aceste formate), și anume se folosesc căști, pieptare, protecții pentru tibie.