INIȚIERE, AUTOAPARARE, PERFORMANȚĂ, CARDIO

SPORT KONTACT

Muay Thai

Kick Box

Viziune Asupra Kick Boxing-ului

Conceptul de Kick Box a devenit relevant abia la inceputul anilor ’90. Demn de mentionat este faptul ca inca de la inceputul secolului XX au aparut scoli de profil in Thailanda, institutii educative in care se introdusesera metode ce urmau sa semene mai tarziu cu tehnica actuala de Kick-Box.

Termenul de Kick-Box este occidentalizat; poate acesta este si motivul din care Kick-Boxul se revendica, conform europenilor si americanilor, de la Karate-ul traditional, dar mai ales de la boxul englez.

In Thailanda, de exemplu, s-a preferat adoptarea termenului de Muay Thai, pentru a desemna acel curent impregnat cu elemente de noutate, ce se desprindea de rigiditatea metodologiei impuse de artele martiale traditionale.

In 1930, drept referinta, Muay Thai, in Thailanda, adopta in paralel pentru desfasurarea competitiilor sistemul de reguli din boxul englez. Astfel, au fost introduse manusile de piele, cochiliile de metal si s-au impus categoriile. Tot atunci s-a stabilit ca luptele sa se desfasoare exclusiv in ring, intr-o succesiune de runde. Acesta a fost inceputul a ceea ce thailandezii numesc Muay Thai, iar occidentalii, Kick-Boxul actual.

Dupa Jocurile Olimpice din 1964, japonezii au adoptat Muay-Thai-ul si l-au modificat partial, implementandu-i cateva miscari din boxul englez ( eschive, uppercut-ul, directa ) si i-au adaugat tehnici de karate. Drept consecinta la aceste evenimente, s-au infiintat doua Federatii de Muay-Thai in Thailanda.

Dupa cum se remarca, originea Kick-Boxului este revendicata atat de asiatici, prin thailandezi, cat si de occidentali, prima tabara considerand ca Kick-Boxul este un sport de lupta originar din Asia, Thailanda, iar cea de-a doua formatiune punand mai mult accent pe amprenta americana si cea europeana, engleza, in special, a noului Curent. Exista, insa, si o a treia categorie ce a initiat o tentativa de reconciliere a celor doua parti, recunoscand simultan influentele de natura diferita, sub aspect cultural, filosofic si sportiv a ceea ce unii numesc «  Sportul si Arta Viitorului ».

Putem afirma, pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu acest sport de contact ca, pentru maestri thailandezi, Kick-Boxul, sub titulatura locala de Muay-Thai, este un act ritualic, iar pregatirea corpului pentru o confruntare este privita in paralel cu cea a unei redimensionari a spiritului. In acelasi timp, pentru multi indivizi care au ales sa practice si sa adopte acest stil nou, Muay-Thai, era si un mijloc de existenta si de amplificare a veniturilor.

Kick-Boxul, insa, s-a dezvoltat in Europa si aceasta evolutie i-a conferit si o alta dimensiune filosofica, una bazata in principal pe pragmatism si realism. In consecinta, starea de spirit era complet diferita de cea caracteristica karate-ului traditional. Unii au considerat la un moment dat Kick-Boxul un sport de lupta si atat, limitand nepermis aria de reprezentare a stilului. Mini-revolutia filmelor de Karate izbucnita in anii ’70, a avut un impact neasteptat asupra tinerilor, mai ales, iar luptatorii ce veneau din Asia se bucurau de un real succes.

Kick-Boxul era perceput ca un sport de lupta in cadrul caruia erau folosite toate partile corpului. Pe langa toate aceste provocari sau aparente atractii, Kick-Boxul necesita mult sacrificiu. Practicarea Kick-boxului nu era detasata de orice rigoare sau set de reguli, cum considerau unii, ci, dimpotriva, existau si trebuiau respectate tehnici si directii foarte precise, iar pentru a fi capabil sa practici Kick-Box, era nevoie de un antrenament prelungit, zilnic executat, in fata unui sac de box sau mai eficient, a unui partener real.

Duritatea si strictetea antrenamentelor au descurajat pe multi indivizi care la inceput considerau Kick-Boxul un sport de lupta facil si eliberat de orice restrictii sau regulamente. Doar adevaratii luptatori au rezistat, cei ce au inteles si au patruns nu doar latura sportiva a curentului, dar mai ales filonul filosofic al Kick-Boxului, pe care multi neaga ca ar exista chiar si in prezent. Kick-Boxul a ajuns astfel sa produca un veritabil efect social, antrenand printre admiratorii curentului persoane cu varste cuprinse intre 5-80 de ani.

Alfie Lewis este unul dintre cei mai mari luptatori englezi de Kick-Box. Din punct de vedere termonologic, insa, nu se stabilise inca cu claritate semnificatia, iar amploarea conceptului nu era definitiv determinata. Alfie Lewis a devenit ulterior Campion Mondial la toate stilurile de Kick-Box, la Munchen, V Germania, 1987, in cadrul WAKO- Organizatia Mondiala ce reprezinta toate stilurile de Kick-Box.

Kick-Boxul este o noua ramura ce s-a dezvoltat prin preluarea si imbinarea de stiluri si tehnica dintre Karateul traditional si boxul englez. Kick-Boxul este un concept cu totul modern, cu o oarecare tenta realista care se raporteaza mai mult la nivelul competitional. Acest stil, spre deosebire de cel traditional, permite individului sa dea o interpretare personala, libera tehnicii. Prin Kick-Box, se face trecerea de la Karateul traditional, de sala, dezvoltat sub egida unei metodologii stricte, riguroase, la un stil sportiv ce se apropie mult mai mult de stilul abordat in confruntarile de strada, noul curent detasandu-se evident de filosofia interpretativa si plina de misticism din stilurile de Karate traditional si abordeaza o latura mai pragmatica, apropiata derularii existentei in actualitate.

Prin acest fapt, Kick-Boxul devine concomitent o sursa viabila de a furniza metode complete de autoaparare, dar si de a initia un proces nou de intelegere si de aplicare a unui nou concept filosofic, pragmatic, intr-o ramura noua ce imbina armonios elementul de arta si traditie si empirismul ritmului de viata contemporan.

Artele Martiale sunt percepute, in general, in termenii unui stil sau ai unui sistem care este sustinut de o organizatie cu influente si sustinere internationala. Kick-Boxul nu se raporteaza in totalitate la un stil unic, ci, mai mult decat atat, confera credit si relevanta tuturor stilurilor de lupta. Prin acest sport, au fost descoperite, imbunatatite si implementate tehnici noi de lupta si abordari noi de a intra si de a te comporta intr-un cadru de competitie.. Prin aceste manifestari ample s-a realizat o transcedere armonioasa de la metodele traditionale de lupta la cele impuse de noul stil.

Insa conditia si statutul de Pionier, mai ales in sport, iti confera pe langa ovatii si atitudini contrariate din partea taberei traditionaliste, si un autentic traseu piramidal, pe parcursul caruia confruntarea cu propriile temeri sau limite, precum si cu obstacolele survenite din exterior, sunt inerente.

Acesta este motivul din care cei care au simtit realmente ca detin energia fizica si capacitatea psihica de a se lansa in acest proiect au fost putini inca de la initierea lui. Primii care au resimtit iminenta implementarii factorului de noutate si in artele martiale erau maestri si discipoli din randurile traditionale de karate.

Cand formele incipiente de Kick-Box au aparut pentru prima data in Statele Unite in anii ’70, putini au fost cei care au dat credit evolutiei pozitive a curentului. Mai mult chiar, au fost persoane care au considerat noua tendinta a fi in detrimentul artelor martiale traditionale. Pe langa aceasta tendinta, insa, au aparut si manifestari ce au sustinut noul curent, intelegandu-se ca acesta confera maestrului de arte martiale o noua libertate de a explora noi metode si de a combina tehnica traditionala cu noile influente, astfel incat sa se incurajeze o forma de lupta mult mai practica. De asemenea, s-a observat ca, spre deosebire de ceea ce Kick-Boxul ofera, artele martiale traditionale nu se bucurau de o sustinere masiva ca audienta deoarece era fundamentat pe un puternic filon tehnic. Acest aspect ar fi fost reperat ca fiind unul pozitiv daca nu ar fi extrem de dificil de a urmari si mai ales de a intelege confruntarile, in situatia in care nu erai specializat in domeniu sau nu ai fi cunoscut terminologia si elementele de tehnica in sine.

Incurajarea evolutiei Kick-Boxului a determinat aparitia unui curent de pe urma caruia aveau de castigat atat ramura traditionalista, cat si cea experimentalista. Cu toate acestea, a aparut o problema reala in acest proces, constituit de faptul ca pe masura ce stilul castiga in notorietate, erau din ce in ce mai putini luptatatori care acceptau sa intre in ring, descoperind foarte devreme ca stilul propus de Kick-Box era diferit de latura nonprofesionista pe care o anticipasera scepticii traditionalisti.O alta dilema era aceea ca din ce in ce mai putini practicanti erau dispusi si abili sa ii invete pe viitorii luptatori, intr-o maniera eficienta si profesionista noile metode de lupta in stil Full Contact.

Obiectivul suprem al celor care au initiat acest curent, dupa cum Benny Urquidez - unul dintre primii teoreticieni si practicanti ai Kick-Boxuluit, prin stilul de Full Contact, ce a reusit sa construiasca o imagine stilului sub aspect metodologic - subliniaza, nu a fost discreditarea artelor martiale traditionale, acestora fiindu-le recunoscute distinctia de a fi fundamentul, baza solida, pe care s-a dezvoltat noul stil. Telul a fost, insa, acela de a incerca provocarea deschiderii mintii si spiritului luptatorilor ce reprezinta diferite stiluri spre o noua metodologie, noi tehnici, inclusiv spre o noua abordare psihologica a acestui stil. Secretul in tot acest demers este non-autorestrictionarea, adaptarea la sistemul de metode si practici impuse de noua orientare si deschiderea totala spre un mod diferit de abordare a luptei si a adversarului.

Unii teoreticieni ai stilului considera ca prin Kick-Box este dezvaluita adevarata esenta a artelor martiale. De asemenea exista pareri conform carora Kick-Boxul nu trebuie raportat strict la amprenta lui sportiva, ci este imperativ sa-i fie legitimata aderenta la artele martiale. In aceasta circumstanta, atata timp cat este recunoscut faptul ca tehnica cere autoritate si stil si in Kick-Box, a afirma sau a sustine ca Kick-Boxul este 100% sport si atat, ar fi o grava eroare.

Kick-Boxul este o Arta a Luptei. Cand i s-a cerut sa defineasca succint Kick-Boxul, Alfie Lewis a afirmat :  ,,Acesta este stilul viitorului!” si acum se poate constata ca aceasta nu a fost o simpla profetie din moment ce practicanti ai artelor martiale traditionale s-au indreptat spre Kick-Box. Kick-Boxul este un stil de lupta mai liber, opus formelor rigide de Karate, iar atmosfera dintr-o sala in care se practica Kick-Box seamana mai mult cu cea dintr-o sala de box decat cea dintr-un dojo, traditional- spatiu de antrenament pentru cei ce practica artele martiale. Cu toate acestea, disciplina e mentinuta in totalitate. Secretul in Kick-Box si ceea ce transforma Kick-Boxul din sport in arta este acela ca, testand sau incercand o tehnica noua, luptatorul se transpune pe sine in interiorul miscarii la fel ca artistul ce se proiecteaza in propria opera de arta, avand astfel posibilitatea si acumuland capacitatea de a constata obiectiv si la nivel individual ce este bine sau nu in acea miscare sau in modalitatea in care este executata. De asemenea, modul rigid de a tine mainile in artele martiale traditionale se transforma in Kick-Box intr-o maniera mult mai relaxata.

Intrucat Kick-Boxul este un stil construit si dedicat mai mult individului decat grupului, permite o anumita naturalete a interpretarii si a tehnicii in sine. Chiar daca, dupa cum am precizat anterior, exista aspecte de tehnica preluatw din Karateul traditional, gen mawashi geri , acestea sunt executate diferit in Kick-Box.

Aproape ¾ din miscarile strategice din tehnica de Kick-Box sunt considerate a fi executate cu piciorul. Cand un luptator de Kick-Box executa o lovitura cu piciorul, acea lovitura nu este extinsa in totalitate, ci se efectueaza cu soc, adica nu i se implementeaza niciodata acelei lovituri forta totala de penetrare de care dispune luptatorul. La fel se deruleaza totul si in cazul loviturilor cu pumnul. Traditionalistii privesc cu suspiciune aceasta lipsa de extensie totala.

In Kick-Box, insa, imperativul este sa fii foarte rapid si eficient. La baza acestui curent sta un sistem de lupta ce dedica totul unui singur scop, acela de a invinge, atat in salile de antrenament sau in competitii, cat si in strada, in eventualitatea unui conflict.

Corpul trebuie sa fie intr-o conditie fizica exceptionala, fiind considerat o adevarata arma, ceea ce inseamna ca trebuie mentinut in forma cu exercitii si un regim de viata sanatos. Aceste masuri pregatesc corpul impotriva intinderilor de muschi si a leziunilor de tendoane, dar favorizeaza in aceeasi masura executarea corecta a loviturilor cu piciorul, cu inaltime in lansare si dexteritate maxima. Prin aceste antrenamente, luptatorul isi fortifica atat trupul, cat si spiritul.

Organismul uman poseda capacitatea deosebita de a se adapta unor grade de efort diferite. In fiecare sport, metodele de antrenament au constituit obiectul a numeroase cercetari care asociaza stiinta cu experienta. Kick-Boxul este recunoscut ca fiind una dintre cele mai complexe si rationale ramuri ale sportului. Kick-Boxul este un sport complet, ce presupune un grad inalt de exigenta, iar lupta e perceputa ca o provocare dificila, in care este interzisa plonjarea, in lipsa constientizarii si a internalizarii unei serioase pregatiri anterioare, atat sub aspect fizic, cat si mai ales psihic.

Pregatirea luptatorului pentru o confruntare presupune un proces continuu si esalonat pe mai multe trepte de evolutie, care angajeaza individul intr-un traseu de modificare calitativa si cantitativa a comportamentului, scopul suprem fiind performanta si, implicit, victoria.

In timp ce antrenamentul cantitativ face referire la capacitatea de efort si la cea de rezistenta a individului, antrenamentul de factura calitativa se raporteaza la tehnica si la combinatiile tehnice de arta ale Kick-boxului.

Din punct de vedere al propriilor convingeri, consider ca Kick-Boxul este o combinatie moderna de sport si de arta, Kick-boxul face din sport o arta. Prin Kick-Box, s-a deschis o fereastra spre reconcilierea a doua culturi, a doua filosofii de viata, a doua spatii de civilizatie si de spiritualitate diferite, a doua moduri de percepere a contopirii sportului cu principii fundamentale de filosofie existentiala.